Veche localitate, care a r?zbit prin timp ?i s-a dezvoltat chiar în condi?iile pr?dalnicelor emigra?ii barbare sau a tot atât de pustiitoarele invazii turce?ti, a?ezarea aceasta a constituit un punct nodal, de tranzit între Lunca Dun?rii ?i nesfâr?irea B?r?ganului, cu în?l?imile subcarpatice ?i carpatice, ceea ce explic?, de altfel, statornicirea locuitorilor ?i sporul treptat, dar sigur, de popula?ie.

Gabriel ArgeseanuÎn urm? cu secole, târgul de atunci era o adev?rat? insul? demografic?, în jur cu o salb? de sate bogate, în marea de p?duri. De la est de Olt pân? la Râul Teleormanul, aceast? p?dure ancestral? avea un nume împrumutat de la colec?ia de migratori turcomani, anume Deliorman, de aici, Telerman ?i, mai târziu, Teleorman, numele râului care va hot?rnici în timpul lui Mircea cel B?trân, jude?ul cu acela?i nume. Dincolo de Râul Teleormanul se întindea p?durea Vl?sia, cu re?ea întins? ?i deas? de ape cu malurile populate de români, peste care s-au suprapus ?i au fost asimilate alte popoare venite din est.

 

În cuprinsul acestei p?duri, pe dreapta râului Vedea, pe paralela de 45 grade latitudine nordic?, se afla a?ezat târgul Ru?ii de Vede, care abia în secolul al XX-lea va purta oficiala titulatur? de Ro?iorii de Vede, datorit? atât intelectualilor cât ?i administra?iei locale.

 

Numele târgului este atestat documentar în secolul al XIV-lea sub forma Ru?i, apoi Ru?i cu „i” scurt ?i, în fine, Ru?ii de Vede. Cea mai veche informa?ie asupra denumirii scrise o avem dintr-o traducere din limba german?, scriere prilejuit? de c?l?toria a doi pelerini, care ?i-au l?sat cu mult? precizie itinerariul pe teritoriul ??rii Române?ti. În anul 1385, pelerinii germani Peter von Sparnau ?i Urlich von Tennstädt trec pe la Târnovo, din Bulgaria, în ?ara Româneasc?, iar de la Ozwista – Zimnicea de azi ajung la Russenart – Ru?ii de Vede, apoi prin Nuwestadt, Nerx, Langrrow sau Langenau, în ordine Slatina, Arge?, Câmpulung ?i p?trund în Ardeal.

 

C?l?tori, înainte de toate, mâna?i de alte interese, cei doi pelerini s-au mul?umit s? consemneze numai localit??ile prin care au trecut, transcriindu-le în limba care gândeau ?i scriau, f?r? s? ?in? seama de schimb?rile, uneori de con?inut ale topicelor române?ti în transcrip?ie cu caractere gotice. A?a ne putem explica de ce „Ru?ii” este tradus în german? prin „Russenart”, adic? „locul ru?ilor”. Nu este îns? exclus? nici eroarea pentru cei doi c?l?tori în a c?ror memorie, probabil era înc? viu un eveniment din sec. al XII-lea, istorice?te consemnat cu unele concluzii, cel pu?in în ceea ce prive?te numele celor ce l-au provocat. Gabriel Argeseanu

 

În secolul al XII-lea, în drumul lor c?tre sud, spre ?inuturile bizantine rutenii, gali?ienii, vor coborî pe cunoscutul drum al Oltului ?i pe Râul Vedea, ?inuturile de la est pân? la ru?i, fiind ocupate de pecenegi ?i cumani, iar ace?ti gali?ieni de la Halici vor fi consemna?i de unele izvoare istorice europene sub numele de ru?i, ceea ce va determina pe aminti?ii pelerini s? traduc? numele a?ez?rii prin Ru?i, prin Russenart, „locul ru?ilor”. În realitate, toponimicul Ru?i este de origine slavo-bulgar?, provenit prin traducere din limba latin?.

 

La jum?tatea secolului al II-lea d.H., geograful Ptolemeu din Alexandria, în tabelul ora?elor dacice, consemna o canab? român? sub numele lui de Pinus, plasat? de istorici pe locul ora?ului de azi, denumirea referindu-se la coniferul „pin”, de?i geograful gândise la p?durea din jur, f?r? s?-i ?tie esen?a, care ?tiut este c? nu a crescut nicicând pe aceste meleaguri. Acela?i geograf consemneaz? îns? ?i localitatea Pirum (peri – arbori fructiferi în limba latin?), care trebuie, de fapt, consemnat? pe Râul Vedea, afirma?ie îndrept??it?, pe de o parte de frecven?a numelui unui num?r mare de sate din jurul ora?ului ca: Peret, Perii-Râio?i, Perii-Bro?teni, s.a., pe de alt? parte, de faptul c? mai târziu bulgarii vor spune „chru?i” sau „hru?i”, adic? peret sau loc cu peri, iar de aici românescul „rus” sau „ru?i”, numele controversat al târgului, al c?rui sens s-a pierdut îns? cu timpul.

 

Gabriel ArgeseanuÎn timpul domniei lui Mircea cel B?trân (1386-1418) are loc prima delimitare a ?inuturilor jude?ene din cuprinsul ??rii Române?ti. Cu aceast? ocazie, târgul Ru?i devine re?edin?a jude?ului Teleorman – un adev?rat act de botez istoric al a?ez?rii care, cu certitudine, exista cu mult înainte. Existen?a ora?ului cu mult înaintea investirii sale ca re?edin?? se poate demonstra atât cu documente istorice, cât ?i cu argumente logice-deductive: formarea ?i dezvoltarea ora?elor constituie un proces istoric de durat?, iar investirea târgului Ru?i cu calitatea de re?edin?? jude?ean? în cump?na secolelor al XIV-lea – al XV-lea este o dovad? în plus c? el trebuie s? fi existat ca ora? cu cel pu?in un secol înaintea evenimentului, dezvoltându-se treptat ?i impunându-se a?ez?rilor din jur, ca centru administrativ recunoscut ?i oficializat de c?tre domnitor.

Durata istoric? ?i pozi?ia geografic? a târgului îndrept??esc desemnarea de c?tre Mircea cel B?trân drept re?edin?? de plai, întrucât cetatea Turnului era înglobat? în jude?ul Olt, ora?ul Zimnicea, de?i exista ?i era cunoscut, era la marginea plaiului ?i a ??rii, în imediata ?i periculoasa vecin?tate a turcilor, iar alt ora? în afara târgului Ru?i nu mai exista.

 

A?ezare cu adânci r?d?cini în istorie, deci cunoscut ?i în regiunile din jur, cu drumuri de leg?tur? ?tiute prin repetata folosin??, geografic plasat în centrul ?inutului Teleorman, relativ ferit de perdeaua p?durilor din jurul s?u, ora?ul îndeplinea aproape toate condi?iile unei bune re?edin?e jude?ene. Era centru agricol, me?te?ug?resc, de schimburi economice pentru locuitorii plaiului sau cu alte centre, chiar ?i din Transilvania, loc de popas ?i punte de leg?tur? între câmpie, deal ?i munte, putea deveni deci ?i centru administrativ, militar, judec?toresc ?i religios. Existen?a ora?ului este atestat?, de altfel, ?i în documente str?ine, uneori precis, sau mai pu?in precis, plasat pe h?r?ile întocmite dincolo de grani?ele ??rii, alteori trecut cu nume diferite de topicul cunoscut.

 

?i într-un caz ?i în altul, prin înl?turarea atent? a erorilor topico-geografice, rezult?, paralel cu continuitatea existen?ei ora?ului, o tot mai frecvent? inserare a lui în diferite documente autohtone sau str?ine, pe m?sur? ce ne apropiem de epoca modern? a istoriei, semn al sporirii însemn?t??ii acestui ora? în via?a ??rii Române?ti. Gabriel Argeseanu

 

În anul 1503, ora?ul, a?a cum se arat? în documente, între?ine leg?turi comerciale cu Bra?ovul, rela?ii care se continu? pân? la jum?tatea secolului. Evident, ca urmare a faptului c? Ru?ii de Vede, cum este trecut în documente, are o a?ezare destul de mare ?i puternic? sub aspect economic, din moment ce î?i poate permite între?inerea unor leg?turi comerciale cu marele centru me?te?ug?resc transilv?nean, este o localitate de mare importan??.

 

Dar ?i existen?a lui pe h?r?ile sec. XVI ?i urm?toarele arat? c? era o localitate veche ?i cunoscut? chiar de str?ini, autori de h?r?i.

 

La 1507 (Roma), în harta lui Nicolaus Germanus, „Tabula moderna”, se vede o localitate la nord de Dun?re, scris? Prosscare ?i care, dup? a?ezarea geografic?, este sigur Ru?ii de Vede.

 

La 1570, harta lui A. Ortelius, „Theatrum Orbie Terranum Antverpiae”, se vede Ris la nord de Dun?re, în dreptul localit??ii Nicopole ?i aceasta nu poate fi decât Ru?ii de Vede, r?u a?ezat în ceea ce prive?te apropierea de Dun?re.

 

În 1584, harta lui Iacobe Castaldo, în col?ul dintre v?rsarea Oltului în Dun?re se vede localitatea Ris, între Zelatina (Slatina) ?i Arcina. Mai clar se vede acest în harta din 1594 a lui Gerthhardt Nercator, „Atlas Minor Valahia” – 1607,care nu poate fi decât Ru?ii de Vede, gre?it a?ezat ?i cu grafia veche – Rus.

 

În volumul „Istoricul cartografiei”, la 1630, pe harta nr. 4 apare localitatea Riche la nord de Dun?re, la est de Olt, care nu poate fi decât Ru?ii de Vede.

 

În harta din 1630 a lui Petrus Kaerius, „Vetus descriptic Daciarul nec non Moesiarum”, se v?d localit??ile la est de Olt – Pinum-Arcina. Pe malul drept al lui Uros fluviu se afl? Pinum, adic? Ru?ii de Vede.

 

În mai toate h?r?ile din sec. XVI, avea forma „Ru?i” cu o grafie nesigur?, ceea ce dovede?te c? se uitase chiar de atunci (sec. XVI) etimologia ?i originea bulgar? Chrus-Hrus-Peri-Pirum, ?i se tindea s? i se dea dup? etimologia popular? ?i fonetic? o alt? origine în leg?tur? cu ru?ii. În afar? de aceasta, cei care f?cuser? h?r?ile nu ?tiau sigur limba român?.

 

În harta stolnicului Cantacuzino, târgul Ru?ii de Vede este notat „Ru?i de Ru?i”. Pe harta lui F. Jos Ruhedorf, târgul Ru?ii de Vede este notat „Rufs Vede”, aceasta la anul 1788. La 1781, pe harta anexat? lucr?rii „Istoria Daciei Transalpine” a lui Franz Ioseph Sulzer, târgul este notat cu numele „Ruschy deu Vedea”. Pe harta austriac? din 1785, referitoare la lupta de la Or?ova, târgul Ru?ii de Vede este notat „Rush”, iar pe harta austriac? din 1790 a locotenentului Specht este notat „Ruschvede” ?i lista ar putea continua.

 

În secolele XV-XVI, a?ezarea cunoa?te o dezvoltare economic? înfloritoare, locuitorii s?i fiind plugari, dar mai ales negustori ?i meseria?i cunoscu?i atât în zon?, cât ?i în ?inuturile mai îndep?rtate. Documentele istorice atest? leg?turile pe care le aveau ace?ti negustori ?i me?te?ugari de la Ru?ii de Vede cu cei din Bra?ov ?i felul în care erau realizate aceste leg?turi.

 

Pe treptele dezvolt?rii sale istorice, a?ezarea este cunoscut? ?i ca un important centru militar, fapt ce a determinat strânse leg?turi cu domnitorii ??rii Române?ti, care î?i aveau oaste credincioas? în aceast? parte a ??rii, bine r?spl?tit? prin danii, lucru demonstrat cu prisosin?? de hrisoavele lui Mihai Viteazul ?i a?a-numitele sale „Slobozii”. Gabriel Argeseanu

 

A?a de pild?, un document men?ioneaz? c? în 1599, la soborul de la M?n?stirea din Ru?ii de Vede (Serd?reasa), Mihai Viteazul a d?ruit c?pitanului Ro?u Mihai ?i altor 50 de o?teni ai s?i drepturi ?i str?veche mo?ie domneasc? pe malul Râului Vedea.

 

Pentru drepturile ?i p?mânturile primite, care mai târziu vor intra în st?pânirea Bisericii „Sf. Spiridon Nou” din Bucure?ti, c?l?ra?ii de la Ru?ii de Vede au luptat în mai multe rânduri. La 1627, în timpul domniei lui Alexandru Coconul, c?l?ra?ii se r?scoal? împotriva abuzurilor st?pânirii. ?i la 1655, din ou c?l?ra?ii se ridic? împotriva st?pânirii, al?turându-se seimenilor ?i doroban?ilor. La Ru?ii de Vede, exista o puternic? garnizoan? de c?l?ra?i, care amenin?a a?a de tare domnia ??rii ?i boierii, încât ace?tia cer ajutor în dou? rânduri lui Rakoczi, principele Transilvaniei, cu ajutorul c?ruia, de fapt, înfrânge mi?carea.

 

Despre h?rnicia oamenilor, bog??ia locurilor, precum ?i neajunsurile regimului feudal, ne vorbesc m?rturiile l?sate de c?l?tori str?ini, care au trecut prin Ru?ii de Vede în secolele al XVII-lea ?i al XVIII-lea. Cum a fost turcul Evlia Celebi, austriacul Mayer Sultzer ?i generalul imperial Bawer. Astfel, în toamna anului 1652, Evlia Celebi, poposind la Ru?ii de Vede în drum spre Cetatea Turris, timp de trei zile particip? la bâlciul de Sf. Maria. El nota: ”Ora?ul este a?ezat pe un ?es întins acoperit cu verdea??, având o mie de case, ?apte m?n?stiri (biserici), precum ?i trei sute de dughene”. Cifrele sunt exagerate. Îns? denot? o stare economic? înfloritoare. Tot el ne spune c?, în bazare, a întâlnit negustori veni?i din Arabia, Grecia ?i Persia.

 

În memoriile sale, scrise la sfâr?itul secolului al XVIII-lea, generalul rus de origine german?, von Bawer, participant la campania militar? din R?zboiul ruso-turc din 1768-1774 se referea ?i la ora?ul Ro?iorii de Vede (Ruski Saveda), precizând c? este capitala jude?ului ?i c? are patru biserici ?i o cetate.

 

Fra?ii Tunusli  men?ioneaz? c? în jurul anului 1774 Ro?iorii de Vede este singurul ora? din ?ara Româneasc?, care avea dou? biserici ?i aici se afla o garnizoan? de c?l?ra?i (o c?pit?nie).

 

Vremea secolelor al XVII-lea ?i începutul secolului al XVIII-lea sunt dominate de figurile domnitorilor Matei Basarab (1632-1653), ?erban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu (1688-1714), domnitori care, prin rudenie, aveau leg?turi cu marii boieri din Ru?ii de Vede sau din împrejurimi. A?a se face c? Matei Basarab repara din isnoava Bisericii M?n?stirii ?igania-Dr?g?ne?ti.Nepotul voievodului ?erban Cantacuzino, care se numea tot ?erab, st?pâna o parte din mo?ia ora?ului ?i este ctitorul Bisericii „Sfântul Spiridon”, unde existau ?i cur?ile boiere?ti ?i unde era ?i centrul vechi al ora?ului. Se pare c? tot ?erban este cel care a mutat ?coala de la M?n?stirea ?ig?nie la noul l?ca? de cult pe care-l construise.

 

În lupta pentru domnie, Constantin Brîncoveanu, care avea case la Dr?g?ne?ti de P?dure, î?i caut? ad?post la Ru?ii de Vede, unde se ascunde de austriecii condu?i de generalul Heissler venit ca s? instaleze domn în ?ara Româneasc? pe Aga B?l?ceanu. Devenit domn, Brâncoveanu „spânzur? în zi de târg la Ru?ii de Vede pe un adversar al s?u, ru?anul Preda Prooroceanu”.

 

În ceea ce prive?te via?a social-economic? a vechiului târg, ea cunoa?te o oarecare înflorire datorit? stabilit??ii domniilor, pe de-o parte, care ducea la dezvoltarea schimburilor de produse, iar, pe de alt? parte, datorit? dezvolt?rii me?te?ugurilor, care încep s? se specializeze pe ramuri ?i subramuri. Tot acum apar ateliere mari, unele de nivel na?ional. A?a, de pild?, Dumitru Linca furniza articole de b?c?nie tuturor negustorilor din jude?ele din vestul Munteniei ?i din toat? Oltenia, iar Mihalache Andreiadis era unul dintre cei mai mari negustori de cereale din ?ar?.

 

Gabriel ArgeseanuDar locuitorii vechiului târg, dup? cum reiese din scrierile c?l?torilor str?ini aminti?i, nu se puteau bucura pe deplin de munca lor, suferind din cauza obliga?iilor feudale, a abuzurilor ?i jafurilor întreprinse de trupele turce?ti aflate în apropiere, în raiaua turceasc? Turnu. Acestea toate îi va determina ca, în anul 1821, s? se al?ture pandurilor lui Tudor Vladimirescu, fiind nevoi?i s? resping? ?i un atact turcesc în ziua de 11 aprilie 1821, în zona Bisericii Serd?reasa ?i a casei M?lurescu. În Proclama?ia lui Tudor Vladimirescu din 16 martie 1821, de la Bucure?ti, se ar?ta c? una dintre localit??ile care au aderat la Revolu?ie este ?i Ru?ii de Vede. De altfel, Tudor Vladimirescu cere visteriei s? dispun? alocarea de fonduri pentru ap?rarea ora?ului Ru?ii de Vede.

 

Acelea?i sentimente patriotice îi vor anima pe ro?ioreni în anul 1848, când Ru?ii de Vede a fost important centru revolu?ionar. Aici au avut loc însemnate manifest?ri în pia?a ora?ului, locuitorii luând parte la „împu?carea” Regulamentului Organic, iar ceva mai târziu dând glas dorin?ei de-a lupta prin înfl?c?ratul Manifest citit de tân?rul Iorgu Constantinescu.

 

De?i înfrânt? revolu?ia, ideile acesteia r?mân vii în inimile ro?iorenilor ?i se vor manifesta ?i mai puternic cu ocazia luptei pentru unire, în 1659, când în Divanul Ad-hoc de la Bucure?ti se afl? ?i reprezentan?i ai ora?ului, printre care ?i plugarul Preda Cernat. Satisfac?ia prilejuit? de înf?ptuirea actului Unirii de la 24 ianuarie 1859 era îns? umbrit? de dependen?a fa?? de Imperiul Otoman. De aceea, al?turi de întregul popor, ro?iorenii particip? cu entuziasm la R?zboiul de Independen?? din 1877-1878, dându-?i contribu?ia de sânge ?i însemnate ofrande aduse armatei.

La sfâr?itul secolului al XIX-lea, la Ro?iorii de Vede întâlnim deja o burghezie în plin? dezvoltare, care începe s? se organizeze. Astfel, în 1893, negustorii din ora? creaz? societatea „Unirea”, care face opera?ii de banc? ?i func?ioneaz? în local propriu, cunoscut sub numele de Palatul Albina.

 

Existau câteva ateliere de cism?rie, t?b?c?rii, dou? mori, o pres? de ulei, activitatea economic? bazându-se în primul rând pe comer?ul de cereale ?i produse manufacturiere , Ro?iorii de Vede tinzând la primul loc în comer?ul de cereale. Num?rul muncitorilor este sc?zut, va cunoa?te o relativ? cre?tere odat? cu apari?ia nodului feroviar, în urma construc?iei c?ii ferate Coste?ti-Ro?iorii de Vede-Turnu M?gurele ?i Ro?iori-Alexandria-Zimnicea.

 

Paginile documentelor p?streaz? o descriere a acestui început: „Gara Ro?iori este aproape continuu animat?. Automotorul de Turnu M?gurele se întâlne?te aici cu acceleratul de Petro?ani, trenurile de Bucure?ti cu cele ce vin de la Timi?oara, personalul de Coste?ti cu cel de Zimnicea. Într-un cuvânt, Ro?iorii de Vede constituie locul de întâlnire a multor drumuri, caracteristic? avut? de veacuri”.

 

Tendin?a de îmbog??ire, în ultimul efort al secolului trecut, la Ru?ii de Vede este atât de caracteristic? în rândurile burgheziei, încât orice preocupare de ordin cultural din partea acesteia este dispre?uit?. Acest lucru îl constat? Litia P. Popovici, era institutoare la ?coala de fete. „Eram setos – zice el ?????– s? cunosc mai de aproape pe ace?ti or??eni renumi?i în vechime, pe Ro?iorii de la Vede, românii ?ia grozavi, care au f?cut atâtea izbânzi odinioar?, împreun? cu verzi?orii. Ca s? vezi fruntea or??enilor trebuie s? mergi la Cazino. Acolo se adun? ?i bun ?i r?u, c?ci aici este locul de introducere a tot ce este mai sp?l??el în ora?. Aici se vorbe?te despre politic?, despre interese, despre afaceri”.

 

Via?a locuitorilor este puternic afectat? la finele anului 1916, când ei cunosc din plin rigorile regimului de ocupa?ie german?, c?ruia i s-au opus cu arma în mân?. Este ve?nic vie în amintirea ro?iorenilor fapta de vitejie a c?pitanului Corl?tescu ?i a escadronului s?u, care, primind ordin s? întârzie jonc?iunea corpului de cavalerie al contelui Schmetow cu armata generlului Mackensen, prin sacrificiul s?u, a reu?it s? împiedice p?trunderea trupelor germane în dispozitivul român, dând posibilitatea replierii acestuia ?i salv?rii a numeroase vie?i omene?ti. Câteva zile mai târziu, armatele germane au dat foc centrului ora?ului ?i au amendat pe locuitorii s?i cu 500.000 lei aur, sub pretextul uciderii unor ulani de c?tre popula?ie.

 

Lupta pentru des?vâr?irea unit??ii noastre de stat a antrenat for?e puternice ?i pe aceste meleaguri. ?i la Ro?iorii de Vede s-a înfiin?at o sec?ie a Ligii culturale sub îndrumarea inimosului profesor Ioan St?nculescu Ghigheanu, directorul Liceului „Anastasescu” ?i pre?edintele sec?iei Ro?iori a Ligii Culturale. Tot sub îndrumarea sa î?i desf??oar? activitatea ?i Cercul cultural „George Co?buc”, al elevilor din localitate.

Dup? r?zboi asist?m la cre?terea num?rului unit??ilor industriale ?i manufacturiere. În 1933, se înfiin?eaz? prima întreprindere de tip industrial „Textila Teleorman”, având 12 r?zboaie, care din 1937 se transform? în „ Societate Anonima ”, având 120 de r?zboaie ?i un capital de 14 milioane lei. Moara Arizan ?i t?b?c?ria Laios Sass î?i sporesc num?rul de lucr?tori, lucrând în trei schimburi. Cu toate acestea, „zestrea” industrial? a ora?ului r?mâne destul de modest? în perioada dintre cele dou? r?zboaie mondiale.

 

Martorul atâtor evenimente importante din zbuciumata istorie a poporului român, de la începuturile sale ?i pân? în prezent, cronica ora?ului, risipit? în paginile documentelor ?i c?r?ilor, vorbe?te despre o civiliza?ie înaintat? a locuitorilor acestor meleaguri. Documentele gr?iesc limpede despre o însemnat? activitate cultural?.

 

Înc? din secolul al XIV-lea locuitorii acestor meleaguri au ocupat dreg?torii la cur?ile domne?ti sau au fost ridica?i în ranguri ale o?tirii domne?ti, func?ii ce nu puteau fi ocupate decât de oameni cu ?tiin?? de carte. A?a au fost: Boierul Baldovin, boier la curtea lui Mircea cel B?trân, Mihail din Ru?ii de Vede, care scrie hrisoave în 1437 ?i 1440.

 

În secolul al XVII-lea apar aici cunosc?tori ai me?te?ugului scrisului: dieci, gr?m?tici, logofe?i. Cunoa?tem, astfel, pe Radu Gr?m?ticul, autorul Evangheliarului din 1574, ce poate fi v?zut ast?zi la „British  Museum” din Londra, „de fel de lâng? Ru?ii de Vede, din M?nice?ti”, precum ?i al?i scriitori de documente originari din satele zonei: Talapi din Balaci, Mircea Albul ?i Stanciu din Miro?i, P?tru din Ru?ii de Vede. Faptul c? ace?ti „scriitori” sunt numero?i înn zon?, demonstreaz? c? scrisul ?i cititul nu reprezenta o raritate pentru locuitorii acelor vremuri, locuitori care sim?eau nevoia scrisului ?i a socotitului pentru eviden?a m?rfurilor cu care f?ceau come?, cât ?i pentru coresponden?a cu alte zone, cu al?i negustori din alte locuri.

 

Despre existen?a primei ?coli din târg, vorbe?te un document din 14 martie 1780, care confirm? c? la Ru?ii de Vede exista un dasc?l pl?tit din bugetul statului cu 5 taleri pe lun?. Exista deci o ?coal? domneasc?. Înt?rind acest document, ?i de fapt confirmând continuitatea ?colii în târg, la 21 martie 1793, într-un alt document, dasc?lul Nedelcu se angajeaz? s? înve?e copii „carte rumâneasc?”. Plata Dasc?lui este aceea?i cu cea prev?zut? în bugetul din anul 1780, 5 taleri pe lun?, „adic? 60 taleri pe anu”, ceea ce denot? c? dasc?lul era pl?tit pe întregul an, deci ?i pe lunile de vacan??. C? ?coala dasc?lului Nedelcu are continuitate, ne dovede?te hrisovul domnitorului Ion Gheorghe Caragea din decembrie 1817. Din acest moment, târgul are o ?coal? nou?, tot româneasc?, tot domneasc?, dar mai bine organizat? ?i cu dasc?l pl?tit cu 25o de taleri pe an.

 

La Ru?ii de Vede se înfiin?eaz? prima ?coal? public? la 11 decembrie 1833, primul profesor fiind transilv?neanul Alecsie Popovici. ?coala func?ioneaz? cu bune rezultate pân? în toamna anului 1848, când se închid toate ?colile. Reluarea cursurilor ?colare are loc în 1849, iar în 1859 sunt men?ionate ca func?ionând dou? ?coli publice, una de fete ?i una de b?ie?i, care în 1894 beneficia fiecare de un local. În 1893 se înfiin?eaz? ?coala primar? nr. 2 pentru b?ie?i, pentru care se va construi local propriu în 1900, dar ?i o ?coal? primar? mixt?, în 1891, cu local propriu în 1914. Dup? 1900, în Ro?iorii de Vede apare ?i p ?coal? inferioar? de meserii înfiin?at? în 1905, ?coal? ce va avea local propriu în 1912. În 1919, 10 noiembrie, datorit? generozit??ii fra?ilor Ionel ?i Nicolache Anastasescu, care au f?cut dona?ii în bani ?i au oferit ?i un teren, ?i chiar au construit prima cl?dire, s-a înfiin?at Liceul Anastasescu. Destul de repede, în 1923, se înfiin?eaz? Gimnaziul comercial de b?ie?i, ca ?coal? elementar? de comer?.

 

În 1931, în ora?ul Ro?iorii de Vede func?ionau dou? gr?dini?e, cu un num?r total de 52 copii, dou? ?coli primare de b?ie?i cu 480 elevi, 2 ?coli primare de fete cu 447 eleve, o ?col? primar? mixt? cu 209 elevi, o ?coal? de ucenici cu 13o elevi, o ?coal? de meserii cu 98 elevi, o ?coal? profesional? cu 181 elevi, un gimnaziu comercial cu 74 elevi ?i Liceul Anastasescu cu 286 elevi.

 

Un loc de seam? în via?a ora?ului l-a avut biserica. Numeroase sunt actele ?i documentele ce pun în lumin? existen?a ?i rolul bisericii în comunitatea ro?iorean? din timpurile vechi. La început, bisericile erau din, dar cu timpul au fost înlocuite cu altele din c?r?mid?. Biserica M?n?stirii Ru?ii de Vede (Serd?reasa de mai târziu), Biserica M?n?stirii Tig?nia-Dr?g?ne?ti ?i Biserica Sfin?ii Apostoli, Biserica Sfântul Nicolae sunt primele men?ionate documentar.

 

La sfâr?itul secolului al XIX-lea, în ora? erau 6 biserici, cu 27 de preo?i ?i 17 diaconi. Ast?zi, în ora? func?ioneaz? 8 biserici parohiale: Biserica Sf. Teodor-Tiron, Biserica Sf. Împ?ra?i (Serd?reasa), Biserica Sf. Ioan Botez?torul, Biserica Sf. Cuvioasa Paraschiva, Biserica Sf. Adormire, Biserica Sf. Ilie, Biserica Sf. Spiridon (Sf. Apostoli) ?i Biserica Sfânta Cruce. În ora? func?ioneaz? ?i Protoieria zonei reînfiin?at?, dup? 23 de ani, la 1 mai 1991, de p?rintele protoiereu Ilie M. Vi?an.

 

Mi?care literar?, la Ro?iorii de Vede, are vechi tradi?ii. Aici s-au ridicat mul?i dintre marii scriitori ai literaturii noastre na?ionale. Ne referim la Petre Belu,, Alexandru Dep?r??eanu, Gala Galaction, Zaharia Stancu ?i Marin Preda. În Ro?iorii de Vede s-a scris în toate timpurile ?i s-a scris bine. Indiferent de culoarea politic?, culoarea scrisului a fost una de calitate. Dup? 1894, în ora? au ap?rut multe publica?ii periodice, care au grupat în jurul lor tineri talenta?i. Nu not?m acum decât una singur? care a lansat scriitori talenta?i precum George Constant, Nicolae St?nescu Udrea, Petre Frânculescu ?i, nu în ultimul rând, Alexandru Popescu Tair. La Ro?iorii de Vede au început s? scrie ?i Titi George Câmpeanu, Florin Miu, Teodor R?pan, la care ad?ug?m numele lui Nicolae Lupu, Paul Amet, Stan V. Cristea, Iulian Bitoleanu, Iulian Chivu, Domni?a Neaga, Gabriel Arge?eanu, Florin S?voiu, Cornel Basarabescu, Romulus S?l?gean. Gheorghe Stroe, Constantin Ciubotaru, Liviu Com?ia, Liviu Nanu,  Alexandru Cutieru ?i de curând plecatul dintre noi Florin Troscot.

 



Name (necesar)

Email (necesar)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X