• Categories

  • Diverse
  • Turism

• Archives

  • februarie 2010
  • aprilie 2009
  • septembrie 2008
  • decembrie 2007
  • noiembrie 2007
  • aprilie 2007
  • martie 2007
  • ianuarie 2007
  • decembrie 2006
  • noiembrie 2006

• Blogroll

  • WordPress.com
  • WordPress.org

• Admin

  • Autentificare

Cel mai important râu dintre Olt şi Argeş este Vedea. Izvorăşte din dealul Dăduleşti, judeţul Argeş, la altitudinea de 435 metri. În mersul sinuos, N-S, S, S-E, râul Vedea are afluenţi mai importanţi: Eiul, Brătăşanul, Vediţa, Plapcea şi Florişorul. Făcând apoi hotar între judeţele Argeş şi Ilfov, primeşte în continuare ca afluenţi: Dorofeiul sau Şerbăneşti, Cotmeana de unde coteşte spre S-E, întâlnind pârâul Tecuciul sau Zlatcu. De aici ocoleşte municipiul Roşiorii de Vede pe la est (142 km de la izvor şi 79 m altitudine ), după care primeşte pâraiele: Bratcovul, Bărâcea, Burdea şi Tinoasa unită cu apa Câinelui. Mai la sud de Tinoasa, Vedea dă de luminişurile mai mari ale antestepei, şi face contact cu Burnasul, dar păstrează pe ambele maluri pădurea, până dă în lunca Dunării. Mai la vale(la sud) de Tinoasa la comuna Cervenia, Vedea se uneşte cu cel mai important afluent al său, râul Teleorman, de unde ia drumul drept spre sud până la Dunăre. Se varsă în Dunăre la est de comuna Pietroşani după ce se mestecă cu apele Gârlei(242,7 km de la izvor, altitudine 20 m).Ce este interesant la râul Vedea şi a dat naştere la multe discuţii şi cercetări este hidronimicul său, adică numele râului, etimologia lui. Vom încerca în cele ce urmează, pe parcursul a mai multor numere, să lămurim această problemă după mai bine de 29 ani de cercetări de bibliotecă, arhive şi teren. Numele râului cum am văzut este Vedea (apa Vezii, pe Vede, Vezeni) nume cunoscut astăzi pe toată întinderea lui, de la izvor până la vărsarea în Dunăre. Pentru a lămuri însă hidronimicul Vedei, este necesar să cercetăm şi trecutul şi ce se cunoaşte în legătură cu numele şi etimologia toponimicului Vedea. Vedea a avut şi un alt nume în trecut. Un nume mai vechi al Vedei a fost: Apă Vânată sau Vânata, după cum menţionează istoria lui Dionisie Fotino şi Marele Dicţionar Geografic al României. Există dovezi toponimice şi documentare ce confirmă acest al doilea nume al râului Vedea menţionat mai sus. Dovezile toponimice sunt o serie de sate vechi înşirate pe malurile râului Vedea, în special în părţile superioare, sate care se numesc din vechime Vineţi.   În concluzie numele râului Vedea are la origine traco-dacul Vedy dat de băştinaşii traco-daci. În perioada stăpânirii romane în părţile de sus ale râului la vest de Limesul Transalutanus, Vedy capătă numele de Apă Vânătă sau Vânăta. Romanii au tradus substantivul în latineşte şi adaugă un adjectiv cu caracter metaforic şi descriptiv pentru a face din apelativ un hidronimic. După retragerea romanilor în perioada apariţiei şi stăpânirii gepide sec.3-6, Apa Vânătă capătă o nouă traducere în germana veche Flutausis-apă murdară. Aceasta nu rămâne din cauza timpului scurt cât şed gepizii pe Olt şi din cauza lipsei de afinitate dintre limba vorbită de băştinaşii daco-romani şi migratorii gepizi. Stăpânirea bulgară din sec.9-10 la nordul Dunării fiind târzie ca timp şi stăpânire mai mult nominală cu elemente locale, afectează puţin sau deloc hidronimicul Vedea-Vid. Hidronimicul Vedea rămâne în părţile superioare un timp ca Apă Vânătă ca să-şi revină după plecarea romanilor la vechiul nume Vedea-Vic care în părţile inferioare nu pierise niciodată. Romanii, băştinaşi în majoritate absolută fac din Vediţa, Vid, Vedea de astăzi care desemnează râul pe toată întinderea lui şi ajută fixării în spaţiu a localităţii, cea mai importantă din drum Ruşii de Vede. Slavii(bulgarii, rutenii) din cauza asemănării semantice şi fonetice a lui Vedi, Vid, cu Voda(cu accent pe a final) şi din cauza densităţii populaţiei daco-romane pe Vede nu pot influenţa hidronimicul Vede, Vid, Vedea care-şi continuă evoluţia rămânând un termen românesc de origine dacică. Ca o observaţie generală însă putem spune că Voda-slav formează derivare cu “O”, ca Vodănău, Vodiţa, Vodastra etc, pe când Vedy-dacic formează derivate evoluate cu “E” sau “I”, ca Ved, Vid, Vedea. Numele râului Vdea cu avatarurile sale vremelnice dovedeşte neândoios că populaţia care i-a stăpânit malurile din timpuri preistorice până astăzi a fost aceeaşi, adică geto-dacii romanizaţi sau nu, şi cu aceeaşi ocupaţie de bază legată de ap, de pădure, de pământ. Pe tot malul stâng în special orice săpătură de la izvor la vărsare scoate urme geto-dace şi din loc în loc câte un mormânt din migraţii, ca la Balaci , Dulceanca, Merii-Goala etc. migratorii erau trecători. Populaţia acaesta geto-dacică străveche pe aceste locuri a păstrat aproape neschimbat hidronimicul tracic Vedy, ca şi numele latin al satelor riverane, “Vineţi” sau a afluenţilor Bărâcea cu Pietriş, Ceroaia, Zbârgleaza, Oltişorul, Florişorul etc, şi sufixul latin la topicele legate de pădure: Socet, Peret, Doage, Merişani etc, Urluiul(în realitate Urluielul un onomatopeic românesc mai vechi) Bratcovul(era Bracoveiul după cum spun Documentale teleormănene ale lui Iorga). Străinii pe aceste locuri au fost trecători spre sud. Alţii au fost asimilaţi repede lăsându-şi doar numele în unale locuri, botezate clar de băştinaşi ca : Şchei-Scrioaştea, Biseni-Băseşti, Hruş-Peretul de Vede, Tătari, Sârbi-Segarcea, Moldoveni-Măldăieni, spre ai deosebi de Rumanaţi, localnici cum le ziceau satelor din jurul comunei Papa, Brebina de astăzi. Interesul topicelor şi hidronimicelor cu rezonanţă străină s-a pierdut de mult în amintirea acelora ce îşi ziceau că ei “sunt de aici” din cauza timpului scurs şi din cauză că nu au ştiut niciodată limba migratorilor trecători.

 

keep looking »

• Recently Written

  • Râul Vedea
  • Muzica usoara
  • Lansarea cartii “Scriitori rosioreni”
  • Dintii acoperisurilor fara autorizatie la Rosiorii de Vede
  • Iarna printre blocurile din Rosiorii de Vede
  • Iarna la Rosiorii de Vede
  • Comuna Buzescu
  • Liviu Vasilica
  • Liviu Vasilica
  • Maria Ciobanu – potpuriu